Astăzi am să vorbesc despre puterea de a uita, din păcate foarte scurt pentru că vreau să plec în lumea viselor cât mai repede, iar dacă nu îmi scriu ideile le uit. Da, despre ”puterea de a uita” ? Există în zilele noastre clișee ca: ”O iubire de durată, rămâne o veșnicie în mintea și inima cuiva” , ”prima dragoste nu se uită niciodată” ori ”Persoana căruia îi spui prima dată că o iubești, v-a rămâne mereu în inima ta.”, ma rog.. clișee stupide, clișee care apar în viața mea mereu ”mulțumită” prietenilor din anturaj. Dar.. ce vreau mai exact să dezbat? Ei bine.. căt de ușor poți uita și cine și/sau ce te pot ajuta să o faci.
O să vă relatez puțin situația mea la persoana a treia. Un baiat oarecare, o relație oarecare de trei ani. El este înșelat în sensul denotativ, mai exact nu pe messenger sau pe facebook cum se înseală acum, dacă înțelege-ți și este nevoit să rupă tot prin lacrimi. Apare în viața baiatului o fată ce a fost acolo de mai bine de un an de zile doar pentru el și aștepta ușor în umbră să-l aibă doar pentru ea. Jura să-l iubească, sa-l respecte și să-l facă mereu fericit. Timpul și conjuctura s-au potrivit, iar ei sunt acum împreună. Baiatul a uitat COMPLET relația de trei ani și acum a renăscut datorită ei și în primul rând rugăciunilor înălțate către Dumnzeu. Nu știu dacă am fost prea explicit, dar ce vreau să spun este că poți uita o dragoste/iubire, oricât ar fi durat ea, doar atunci când îți găsești sufletul pereche. Suflet pereche? Da! Căci întotdeauna sufletul pereche are grija de inima celuia căruia îi o încredințează.
V-am lăsat, toate cele bune și o seară binecuvantată!
P.S: Uiți doar ceea ce nu simți cu adevărat! Trăirile false, de moment ori bazate pe un anume interes material.
PPS: Există și posibilitatea să fii făcut să suferi chiar și de către sufletul pereche, căci până la urmă nimeni nu-i perfect, doar dorește asta..
